ură

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

1. Din verbul a (se) urî.
2. Et. nec. Cf. ură.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului ură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ură	uri
Articulat	ura	urile
Dativ-Genitiv	urii	urilor
Vocativ	'	'

1. sentiment puternic, nestăpânit, de duşmănie faţă de cineva sau de ceva.
2. (Gymnadenia conopea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roşii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.

Sinonime

• 1: duşmănie, ostilitate
• 2: palma-pământului

Antonime

• adoraţie, amor, dragoste, iubire

Cuvinte derivate

• urât
• urî

Cuvinte compuse

• Ură de moarte = aversiune foarte mare.

Traduceri

Referinţe

• DEX online