ură
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'u.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ură |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ură | uri |
| Articulat | ura | urile |
| Dativ-Genitiv | urii | urilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
- (Gymnadenia conopea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.
Sinonime
- 1: dușmănie, ostilitate
- 2: palma-pământului
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
atitudine dușmănoasă; ostilitate
|
|
plantă; floare
|
|