reconcilia

română

Etimologie

Din fr. reconcilier.

Pronunție

• AFI: /re.kon.ʧi.li'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) reconcilia
Infinitiv	a (se) reconcilia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reconciliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reconcilieze
Participiu	reconciliat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. recipr.) a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord.

Sinonime

• împăca

Cuvinte derivate

• reconciliabil
• reconciliant
• reconciliat
• reconciliator
• reconciliere

Cuvinte apropiate

• concilia

Traduceri

a se concilia din nou

cehă: usmířit (Česky) (se) engleză: reconcile (English) esperanto: repacigi (Esperanto) estoniană: lepitama (Eesti) finlandeză: sovitella (Suomi) franceză: réconcilier (Français) germană: wiederversöhnen (Deutsch) greacă: συμφιλιώνω (Ελληνικά) (symfilióno) italiană: riconciliare (Italiano)

maghiară: kibékít (Magyar) neerlandeză: reconcilieren (Nederlands), verzoenen (Nederlands) poloneză: pogodzić (Polski) portugheză: reconciliar (Português) rusă: мирить (Русский) (mirit') spaniolă: reconciliar (Español) suedeză: försona (Svenska), förlika (Svenska) turcă: barıştırmak (Türkçe), aralarını bulmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online