redouter

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

franceză

(français)

Etimologie

Din redoute + sufixul -er.

Pronunție

  • AFI: /ʁǝ.du.te/


Verb

  1. a se teme, a fi speriat, a avea frică

Cuvinte derivate