repentance

engleză

(English)

Etimologie

Din fr. repentance.

Pronunție

• AFI: /rɪˈpɛntns/
• AFI: /rɪˈpɛntəns/

Substantiv

repentance, (nenumărail)

1. penitență, regret, căință
2. remușcare

Sinonime

• 1-2: attrition, compunction, conscience, contriteness, contrition, grief, guilt, penitence, penitency, regret, remorse, rue, ruth, self-reproach, sorriness, sorrow

Antonime

• happiness

Cuvinte derivate

• repent
• repentant
• repentantly
• repented
• repenting

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza veche repentance.

Pronunție

• AFI: /ʁǝ.pɑ̃.tɑ̃s/

Substantiv

repentance f., repentances pl.

1. penitență, regret, căință

   Il est mort avec beaucoup de repentance, avec une grande repentance de ses péchés.

Cuvinte derivate

• repentir