regret

română

Etimologie

Din fr. regret.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului regret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	regret	regrete
Articulat	regretul	regretele
Dativ-Genitiv	regretului	regretelor
Vocativ	'	'

1. părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință.

   Simțea un sincer regret pentru cele făcute.

Sinonime

• căință, mustrare, pocăință, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franțuzism înv.) repentir

Cuvinte derivate

• regreta
• regretabil
• regretare
• regretat

Cuvinte apropiate

• regresa
• regresare
• regresat
• regresiv

Traduceri

părere de rău; remușcare

arabă: أسف (العربية) ('ásaf) m. catalană: pesar (Català) m. cehă: lítost (Česky) chineză: 遗憾 (中文) (yíhàn), 后悔 (中文) (hòuhuǐ) ebraică: חרטה (עברית) (harata) f. engleză: regret (English) esperanto: bedaŭro (Esperanto) estoniană: kahetsus (Eesti) finlandeză: katumus (Suomi), valittelu (Suomi), pahoittelu (Suomi) franceză: regret (Français) m. germană: Reue (Deutsch) f. greacă: λύπη (Ελληνικά) (lýpi) f. islandeză: eftirsjá (Íslenska)

italiană: rammarico (Italiano) m. japoneză: 後悔 (日本語) (kōkai) maghiară: bűntudat (Magyar) neerlandeză: spijt (Nederlands) f., berouw (Nederlands) n. norvegiană: beklagelse (‪Norsk (bokmål)‬) m., anger (‪Norsk (bokmål)‬) m. poloneză: żal (Polski) n. portugheză: pesar (Português) m. rusă: сожаление (Русский) (sožalénije) n. spaniolă: pesar (Español) m. suedeză: ånger (Svenska) c. swahili: sikitiko (Kiswahili) telugu: విచారం (తెలుగు) (vichaaram) turcă: pişmanlık (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie regretten < franceza veche regreter ("a lamenta").

Pronunție

• AFI: /rɪˈgrɛt/
• AFI: /ɹəˈɡɹɛt/

Substantiv

regret, pl. regrets

1. regret, remușcare, mustrare

   I have no regrets.

Sinonime

• remorse

Cuvinte derivate

• regretful
• regretfully
• regrettable
• regrettingly

Verb

Conjugarea verbului to regret
Infinitiv	to regret
Prezent simplu pers. 3 sg.	regrets
Trecut simplu	regretted
Participiu trecut	regretted
Participiu prezent	regretting

1. a regreta, a avea remușcări

   He regretted his words.

2. a-i părea rău de, a-i părea rău pentru

   I regret that I have to do this, but I don't have a choice.

Cuvinte derivate

• regretter

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza medie regret < franceza veche regret ("lamentație"); forma deverbală a lui regreter ("a lamenta"). Compus din re- +‎ greter ("a plânge") < de origine germanică; din limba francă *grêtan ("a se plânge").

Pronunție

• AFI: /ʁǝ.ɡʁɛ/

Substantiv

regret m., regrets pl.

1. regret, remușcare, mustrare

   J'ai beaucoup de regret de ne vous avoir pas trouvé chez vous.

Sinonime

• remords

Cuvinte derivate

• regretter

Expresii

• à regret