reprima

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réprimer.

Pronunție

  • AFI: /re.pri'ma/


Verb


Conjugarea verbului
reprima
Infinitiv a reprima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reprim
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reprime
Participiu reprimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe