rondou
română
Etimologie
Din franceză rondeau.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rondou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rondou | rondouri |
| Articulat | rondoul | rondourile |
| Genitiv-Dativ | rondoului | rondourilor |
| Vocativ | rondoule | rondourilor |
- loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri).
- manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online