schifo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche eschiu ("timid"), de origine germanică, din limba francă *sciuh ("timid, fricos") < origine proto-germanică *skíuχwaz ("timid, speriat"). Confer engleza veche sċēoh ("timid"), neerlandeză schuw ("timid"), daneză sky ("timid").

Pronunție

• AFI: /'skifo/

Substantiv

schifo m., schifi pl.

1. dezgust, scârbă, greață, silă, repulsie

   Il puzzo mi fa schifo!

Sinonime

• disgusto, ribrezzo

Antonime

• attrazione, piacere , seduzione, simpatia

Cuvinte derivate

• schifare
• schifezza
• schifio
• schifoso

Locuțiuni

• fare schifo