smălțuitor

română

Etimologie

Din a smălțui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /sməl.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului smălțuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smălțuitor	smălțuitori
Articulat	smălțuitorul	smălțuitorii
Genitiv-Dativ	smălțuitorului	smălțuitorilor
Vocativ	smălțuitorule	smălțuitorilor

1. (rar) persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor.

Cuvinte derivate

• smălțuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online