stupire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din stupi.

Pronunție

  • AFI: /stu'pi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stupire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stupire stupiri
Articulat stupirea stupirile
Dativ-Genitiv stupirii stupirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stupi și rezultatul ei.


Traduceri