stupire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din stupi.

Pronunție

  • AFI: /stu'pi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stupire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stupire stupiri
Articulat stupirea stupirile
Dativ-Genitiv stupirii stupirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stupi și rezultatul ei.


Traduceri





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină stupēre.

Pronunție

  • AFI: /stu'pire/


Verb

  1. a uimi, a consterna, a minuna, a stupefia, a surprinde, a ului
  2. (rar) a rămâne încremenit

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe