suferință

De la Wikționar, dicționarul liber
Suferință

română

Etimologie

Din verbul a suferi + sufixul -ință (după franceză souffrance).

Pronunție

  • AFI: /su.fe'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
suferință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suferință suferințe
Articulat suferința suferințele
Genitiv-Dativ suferinței suferințelor
Vocativ ' '
  1. durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă.
    A trecut prin multe suferințe.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A fi în suferință = a duce lipsă de ceva


Traduceri

Referințe