tăgăduială
română
Etimologie
Din a tăgădui + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.duˈja.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăgăduială | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăgăduială | tăgăduieli |
| Articulat | tăgăduiala | tăgăduielile |
| Genitiv-Dativ | tăgăduielii | tăgăduielilor |
| Vocativ | tăgăduială | tăgăduielilor |
- faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online