trotuar

De la Wikționar, dicționarul liber
Un trotuar

română

Etimologie

Din franceză trottoir, care provine din verbul trotter („a merge în trap”) + sufixul -oir.

Pronunție

  • AFI: /tro.tuˈar/
  • AFI: /troˈtwar/


Substantiv


Declinarea substantivului
trotuar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trotuar trotuare
Articulat trotuarul trotuarele
Genitiv-Dativ trotuarului trotuarelor
Vocativ ' '
  1. porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe