turui
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /tu.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului turui | |
| Infinitiv | a turui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
turui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să turuie |
| Participiu | turuit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (fam. și depr.) a vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online