vorbi
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din vorbă.
Pronunţie
- AFI: /vor'bi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) vorbi |
|
| Infinitiv | a (se) vorbi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) vorbesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) vorbească |
| Participiu | vorbit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenţii; a spune, a zice, a grăi.
- N-a vorbit un cuvânt.
- (v.tranz.) a rosti cuvinte.
- Vorbeşti numai prostii.
- a se adresa cuiva.
- Îi vorbesc şi nu-mi răspunde.
- I-am vorbit ieri.
- a se exprima într-o anumită limbă.
- Vorbeşte englezeşte.
- a-şi spune cuvântul, a-şi exprima voinţa.
- (fig.) a face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
- O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în acelaşi sens.
- (fig.) a pleda în favoarea cuiva.
- (v.intranz.) a sta de vorbă; a discuta; a comenta.
- Au vorbit despre toate.
- (v.refl.recipr. şi intranz.) a se sfătui, a se învoi, a se înţelege.
- S-au întâlnit şi s-au vorbit.
- (v.intranz.) a face o expunere; a ţine un discurs.
Sinonime
- 1: articula, grăi, pronunţa, rosti, scoate, spune, zice, (prin Mold.) bleşti
- 2: rosti, spune, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) glăsi, (depr.) debita
- 3: adresa
- 4: exprima
- 5: spune
- 6: afirma
- 7: pleda
- 8: conversa, dialoga, discuta, (livr.) se întreţine, (rar) convorbi, (pop. şi fam.) sfătui, (înv. şi reg.) băsădi, (reg.) povesti, (Ban.) turvini, (înv.) vorovi
- 10: conferenţia
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine
- A vorbi deschis = a fi sincer; a nu ascunde nimic
- A vorbi ca din carte = a vorbi liber şi corect
- A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, şovăielnic, evaziv
- A vorbi vrute şi nevrute (sau verzi şi uscate, câte-n lună şi-n stele) = a vorbi multe şi de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
Traduceri
a spune; a zice
