vorbi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din vorbă.

Pronunție

  • AFI: /vor'bi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) vorbi
Infinitiv a (se) vorbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) vorbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) vorbească
Participiu vorbit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
    N-a vorbit un cuvânt.
  2. (v.tranz.) a rosti cuvinte.
    Vorbești numai prostii.
  3. a se adresa cuiva.
    Îi vorbesc și nu-mi răspunde.
    I-am vorbit ieri.
  4. a se exprima într-o anumită limbă.
    Vorbește englezește.
  5. a-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
  6. (fig.) a face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
    O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
  7. (fig.) a pleda în favoarea cuiva.
  8. (v.intranz.) a sta de vorbă; a discuta; a comenta.
    Au vorbit despre toate.
  9. (v.refl.recipr. și intranz.) a se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
    S-au întâlnit și s-au vorbit.
  10. (v.intranz.) a face o expunere; a ține un discurs.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine
  • A vorbi deschis = a fi sincer; a nu ascunde nimic
  • A vorbi ca din carte = a vorbi liber și corect
  • A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv
  • A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi


Traduceri

Referințe