gură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
gură

română

Anatomia gurii

Etimologie

Din latină gula.

Pronunție

  • AFI: /'gu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gură guri
Articulat gura gurile
Dativ-Genitiv gurii gurilor
Vocativ - -
  1. cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.
    "Deschide gura și spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.
  2. deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație.
    Gura vasului, gura fluviului.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
  • Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
  • A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc
  • A scăpa din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
  • A țipa (sau a striga etc.) ca din gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
  • A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin)
  • A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
  • A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
  • A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic
  • A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
  • A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
  • A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
  • A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
  • A fi cu gura mare = a fi certăreț
  • A nu i se auzi gura = a fi tăcut
  • A vorbi cu jumătate de gură = a vorbi nehotărât, fără convingere
  • A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva
  • A da și pâinea de la gură = a da și puținul pe care-l are
  • A lua vorba din gură = a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv


Traduceri

Referințe