gură

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Wikipedia are un articol despre
gură

română

Anatomia gurii

Etimologie

Din lat. gula.

Pronunţie

• AFI: /gu.rə/

Substantiv

1. cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.

   "Deschide gura şi spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.

2. deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabileşte o comunicaţie.

   Gura vasului, gura fluviului.

Sinonime

• 1: (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. şi Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău

Cuvinte derivate

• guraliv, guraliu
• guran
• gurar
• gureş
• guri
• guriţă

Cuvinte compuse

• gura-leului
• gura-lupului
• gură-cască
• gură-de-lup
• gură-spartă

Locuţiuni

• Gură-n gură = foarte aproape unul de celălalt.

Expresii

• A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
• Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoţie sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
• A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc
• A scăpa din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
• A ţipa (sau a striga etc.) ca din gură de şarpe = a ţipa din răsputeri, deznădăjduit
• A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puţin)
• A i se face gura pungă = a avea o senzaţie de astringenţă din cauza unor alimente acre introduse în gură
• A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
• A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situaţia de a nu mai putea spune nimic
• A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbeşte
• A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
• A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ţine un secret, a dezvălui orice secret
• A fi slobod la gură = a vorbi mult şi fără sfială, depăşind uneori limitele bunei-cuviinţe
• A fi cu gura mare = a fi certăreţ
• A nu i se auzi gura = a fi tăcut
• A vorbi cu jumătate de gură = a vorbi nehotărât, fără convingere
• A te lua după gura cuiva = a acţiona (în mod greşit) după sfatul cuiva
• A da şi pâinea de la gură = a da şi puţinul pe care-l are
• A lua vorba din gură = a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv

Traduceri

Referinţe

• DEX online