vigoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză vigueur < latină vigor, vigoris.

Pronunție

  • AFI: /vi'go̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vigoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vigoare invariabil
Articulat vigoarea invariabil
Genitiv-Dativ vigorii invariabil
Vocativ vigoare invariabil
  1. forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp.


Traduceri

Referințe