Ärger
Aspect
(Deutsch)
Etimologie
Din verbul ärgern.
Pronunție
- AFI: /ˈɛʁɡɐ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Ärger | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Ärger | invariabil |
| Acuzativ | den Ärger | invariabil |
| Dativ | dem Ärger | invariabil |
| Genitiv | des Ärgers | invariabil |
- enervare, agasare, iritare
- supărare, furie, mânie
- Als ihm der Zug vor der Nase wegfuhr, spürte er den Ärger in sich aufsteigen.
Sinonime
- 1-2: Unmut, Missmut, Verstimmung, Wut, Zorn