mânie

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : manie
Mânie

română

Etimologie

Din latină populară mania, din greacă μάνια (mánia).

Pronunție

  • AFI: /mɨ'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânie mânii
Articulat mânia mâniile
Genitiv-Dativ mâniei mâniilor
Vocativ ' '
  1. stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază.
  2. necaz, ciudă.
  3. (pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Locuțiuni


Traduceri

Referințe