îmblătit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a îmblăti.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə'tit/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblătit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblătit îmblătite
Articulat îmblătitul îmblătitele
Genitiv-Dativ îmblătitului îmblătitelor
Vocativ îmblătitule îmblătitelor
  1. îmblătire; (p.ext.) timpul când se face îmblătirea.


Traduceri

Referințe