timp

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
timp
Aspectul mortal al timpului este personificat metaforic prin această statuie de bronz de către Charles van der Stappen

română

Etimologie

Din latină tempŭs. Confer italiană tempo, portugheză tempo, provensală temps, franceză temps, catalană temps și spaniolă tiempo.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
timp
n. și (înv.) m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timp timpuri
Articulat timpul timpurile
Dativ-Genitiv timpului timpurilor
Vocativ timpule timpurilor
Timp furtunos

I.

  1. (fiz.) mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

II.

  1. durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
  2. (înv.) anotimp.
  3. perioadă determinată istoric; epocă.
  4. (la pl.) împrejurări.

III.

  1. (met.) stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.
    Timp ploios.

IV.

  1. (gram.) categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.
  2. (gram.) fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului.

Sinonime

II.

III.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • E timpul (să...) = a venit momentul (să...)
  • (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit
  • A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
  • Pe timpuri = demult, odinioară

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
timp
m. și (rar) n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timp timpi
Articulat timpul timpii
Dativ-Genitiv timpului timpilor
Vocativ - -
  1. (tehn.) fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
  2. (tehn.) fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.
    Motor în patru timpi.
  3. (muz.) fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.

Sinonime

Expresii

  • În doi timpi și trei mișcări = foarte repede


Traduceri

Referințe