îmblăti
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) mlatĩtĩ.
Pronunție
- AFI: /ɨm.blə'ti/
Verb
| Conjugarea verbului îmblăti | |
| Infinitiv | a îmblăti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îmblătesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îmblătească |
| Participiu | îmblătit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele.
- (v.tranz.) (fig.) a bate rău pe cineva; a ciomăgi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online