îmbrâncitură

română

Etimologie

Din a (se) îmbrânci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.brɨn.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbrâncitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbrâncitură	îmbrâncituri
Articulat	îmbrâncitura	îmbrânciturile
Genitiv-Dativ	îmbrânciturii	îmbrânciturilor
Vocativ	îmbrâncitură	îmbrânciturilor

1. faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online