bucurie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Bucurie

română

Etimologie

Din verbul a (se) bucura + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /bu.ku'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucurie bucurii
Articulat bucuria bucuriile
Dativ-Genitiv bucuriei bucuriilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.
    Simte o mare bucurie.
  2. (concr.) ceea ce bucură pe cineva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

  • (loc. adv.) Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros.

Expresii

  • A nu (mai) putea de bucurie = a fi nespus de bucuros


Traduceri

Referințe