împădurire

română

Etimologie

Din a împăduri.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.du'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împădurire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împădurire	împăduriri
Articulat	împădurirea	împăduririle
Genitiv-Dativ	împăduririi	împăduririlor
Vocativ	împădurire	împăduririlor

1. acțiunea de a împăduri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reîmpăduri

Referințe

• DEX '98 via DEX online