reîmpăduri

română

Etimologie

Din re- + a împăduri.

Pronunție

• AFI: /re.ɨm.pə'durʲ/

Verb

Conjugarea verbului reîmpăduri
Infinitiv	a reîmpăduri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reîmpăduresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reîmpădurească
Participiu	reîmpădurit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a planta din nou o pădure, a împăduri din nou.

Cuvinte derivate

• reîmpădurire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline