împărțitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împărți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pər.ʦi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
împărțitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împărțitor împărțitori
Articulat împărțitorul împărțitorii
Genitiv-Dativ împărțitorului împărțitorilor
Vocativ împărțitorule împărțitorilor
  1. (înv.) factor poștal, poștaș.
  2. (aritmetică) număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.


Traduceri

Referințe