împărți

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină impartire.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pər'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împărți
Infinitiv a (se) împărți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împart
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împartă
Participiu împărțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide.
    Împart bucata în trei.
    A împărți o frază în propoziții.
  2. (v.tranz.) (rar) a clasifica.
  3. (v.tranz.) (aritm.) a efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire.
  4. (v.tranz.) a da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui.
    A împărți averea.
  5. (v.refl.) a se răspândi, a se împrăștia.
  6. (v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. "cu") a împărtăși ceva cu cineva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva)


Traduceri

Referințe