împătimire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împătimi.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.ti'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împătimire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împătimire împătimiri
Articulat împătimirea împătimirile
Genitiv-Dativ împătimirii împătimirilor
Vocativ împătimire împătimirilor
  1. (rar) iubire, pasiune adâncă.


Traduceri

Referințe