pasiune
Etimologie
Din franceză passion < latină passio, passionis, germană Passion.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pasiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pasiune | pasiuni |
| Articulat | pasiunea | pasiunile |
| Genitiv-Dativ | pasiunii | pasiunilor |
| Vocativ | pasiune | pasiunilor |
- stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor.
- înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.
- dorință, aspirație.
- dragoste puternică față de o persoană (de sex opus).
- tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.
- (concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni.
- gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online