iubire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Iubire

română

Etimologie

Din verbul a iubi.

Pronunție

  • AFI: /ju'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
iubire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iubire iubiri
Articulat iubirea iubirile
Dativ-Genitiv iubirii iubirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană; relații de dragoste.
    Iubirea dintre doi tineri.
  2. sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe