împila

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pi'la/


Verb


Conjugarea verbului
împila
Infinitiv a împila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împileze
Participiu împilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a asupri, a oprima.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe