împilare

română

Etimologie

Din a împila.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pi'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împilare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împilare	împilări
Articulat	împilarea	împilările
Genitiv-Dativ	împilării	împilărilor
Vocativ	împilare	împilărilor

1. acțiunea de a împila; asuprire, oprimare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• realipim

Referințe

• DEX '98 via DEX online