împilător

română

Etimologie

Din a împila + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pi.lə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împilător
	Singular	Plural
Masculin	împilător	împilători
Feminin	împilătoare	împilătoare
Neutru	împilător	împilătoare

1. (adesea substantivat, m.) care împilează; asupritor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• implorați

Referințe

• DEX '98 via DEX online