împletitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împleti + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
împletitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împletitură împletituri
Articulat împletitura împletiturile
Genitiv-Dativ împletiturii împletiturilor
Vocativ împletitură împletiturilor
  1. fel de a împleti.
  2. (concr.) produs obținut prin împletire.


Traduceri

Referințe