împletire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împleti.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împletire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împletire împletiri
Articulat împletirea împletirile
Genitiv-Dativ împletirii împletirilor
Vocativ împletire împletirilor
  1. acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit.
  2. (fig.) amestec, încurcătură, încâlceală.


Traduceri

Referințe