împlinit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împlini.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pli'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împlinit
Singular Plural
Masculin împlinit împliniți
Feminin împlinită împlinite
Neutru împlinit împlinite
  1. (despre noțiuni de timp) întreg, complet.
  2. (despre oameni) bine făcut, proporționat.
  3. durduliu, grăsuț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe