împoncișare

română

Variante

• împuncișare

Etimologie

Din a împoncișa.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pon.ʧi'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împoncișare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împoncișare	împoncișări
Articulat	împoncișarea	împoncișările
Genitiv-Dativ	împoncișării	împoncișărilor
Vocativ	împoncișare	împoncișărilor

1. (înv.) acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• compensării

Referințe

• DEX '98 via DEX online