împotrivire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) împotrivi.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.tri'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împotrivire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împotrivire împotriviri
Articulat împotrivirea împotrivirile
Genitiv-Dativ împotrivirii împotrivirilor
Vocativ împotrivire împotrivirilor
  1. acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală.


Traduceri

Referințe