conflict

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină conflictus < confligere. Confer franceză conflit.

Pronunție

  • AFI: /kon'flikt/


Substantiv


Declinarea substantivului
conflict
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conflict conflicte
Articulat conflictul conflictele
Dativ-Genitiv conflictului conflictelor
Vocativ ' '
  1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.
    Conflict social.
    Conflict psihologic.
  2. război.
    Conflict armat.
  3. contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc. vb.) A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva).


Traduceri

Referințe