opoziție

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
opoziție

română

Variante

Etimologie

Din latină oppositio, oppositionis, franceză opposition, germană Opposition.

Pronunție

  • AFI: /o.po'zi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
opoziție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ opoziție opoziții
Articulat opoziția opozițiile
Genitiv-Dativ opoziției opozițiilor
Vocativ opoziție opozițiilor
  1. raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast.
  2. împotrivire, opunere, rezistență.
  3. (fil.) noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud.
  4. raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte.
  5. poziție a două corpuri cerești care, privite de pe pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse.
  6. (jur.) manifestare de voință destinatăîmpiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri.
  7. cale de atac împotriva unei hotărâri în fața aceleiași instanțe, în cazul când hotărârea a fost dată în lipsa părților.
  8. cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită.
  9. (lingv.) diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice.
  10. (în țările cu regim parlamentar) totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe