împrăștietor

română

Etimologie

Din a împrăștia + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.prəʃ.ti.e'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împrăștietor
	Singular	Plural
Masculin	împrăștietor	împrăștietori
Feminin	împrăștietoare	împrăștietoare
Neutru	împrăștietor	împrăștietoare

1. (rar) care împrăștie; care difuzează.
2. (înv.) risipitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online