împrăștia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în + praștie.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.prəʃ.ti'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împrăștia
Infinitiv a (se) împrăștia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împrăștii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împrăștie
Participiu împrăștiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a faceplece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți.
    S-au împrăștiat în toate părțile.
  2. (p. anal.) a (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare.
    I s-a împrăștiat întreaga turmă.
  3. (v.tranz.) (fig.) a facedispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare).
  4. (v.refl.) (despre lichide) a se răspândi, a se difuza.
  5. (v.tranz. și refl.) (p. gener.) (adesea fig.) a (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi.
    Știrea s-a împrăștiat peste tot.
    Zvonul s-a împrăștiat din gură în gură.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe