împrejmuitor

română

Etimologie

Din a împrejmui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.preʒ.mu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împrejmuitor
	Singular	Plural
Masculin	împrejmuitor	împrejmuitori
Feminin	împrejmuitoare	împrejmuitoare
Neutru	împrejmuitor	împrejmuitoare

1. care împrejmuiește.
2. înconjurător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online