înconjurător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înconjura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon.ʒu.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înconjurător
Singular Plural
Masculin înconjurător înconjurători
Feminin înconjurătoare înconjurătoare
Neutru înconjurător înconjurătoare
  1. care se află de jur împrejur, care înconjură.


Traduceri

Referințe