înconjurător

română

Etimologie

Din a înconjura + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kon.ʒu.rə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înconjurător
	Singular	Plural
Masculin	înconjurător	înconjurători
Feminin	înconjurătoare	înconjurătoare
Neutru	înconjurător	înconjurătoare

1. care se află de jur împrejur, care înconjură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online