împrejurare
Aspect
Etimologie
Din a împrejura.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pre.ʒu'ra.re/
Substantiv
Declinarea substantivului împrejurare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | împrejurare | împrejurări |
Articulat | împrejurarea | împrejurările |
Genitiv-Dativ | împrejurării | împrejurărilor |
Vocativ | împrejurare | împrejurărilor |
- situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online