împrejura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latina populară inpergyrare sau din împrejur.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pre.ʒu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
împrejura
Infinitiv a împrejura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împrejur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împrejure
Participiu împrejurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura.
  2. (v.tranz.) (reg.) a lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe