împupi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + pupi. Confer sârbă, croată pupiti „a îmboboci”.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu'pi/


Verb


Conjugarea verbului
împupi
Infinitiv a împupi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împupesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împupească
Participiu împupit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a îmboboci; a înmuguri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe