Sari la conținut

înmuguri

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + mugur.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mu'gurʲ/


Verb


Conjugarea verbului
înmuguri
Infinitiv a înmuguri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înmugurească
Participiu înmugurit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face muguri; a muguri, a încăpuși.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre idei, soluții etc.) a lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe