înălbire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înălbi.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nəl'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înălbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înălbire înălbiri
Articulat înălbirea înălbirile
Genitiv-Dativ înălbirii înălbirilor
Vocativ înălbire înălbirilor
  1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.
  2. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.


Traduceri

Anagrame

Referințe